Arta Melaniei are suflet. Un suflet ce permanent evoluează. Un suflet ce invită la interconectare și la introspecție. Suflet ce caută echilibrul în afara parametrilor general acceptați.
Tinzi să te reîntoci la lucrările artistei, poate din acea nevoie de confirmare a unor gânduri ce până în acel moment nu s-au mai format în mod coerent. Te reîntorci pentru că doar astfel poți încerca să definești universul deschis în fața ochilor tăi, un spațiu ce devine personal, acolo unde totul se poate defini.
Șoaptele pânzei dețin adevărul sufletului nostru. Prin ele fiecare gând nespus este așezat la vedere, cu acea grijă smerită, pe care doar Creatorul o înțelege.
Compoziții ce respiră în același ritm cu privitorul, captând atenția schimbările de stil și tehnică, avalanșa de informații fiind simțită în armonia finală a mesajului înțeles.
Nonconformitatea artistei se transmite prin greutatea fizică a compozițiilor, textura acestora și vibrațiile culorilor.
Imperfecțiunea trebuie privită ca un răspuns direct al naturii la echilibru. Imperfecțiunea nu este antonim al perfecțiunii ci este parte integrantă al ei. Imperfecțiunea este echilibrul natural al ființei umane. Pânza vorbește permanent cu privitorul, existând un dialog cultivat de Melania, în fiecare tușă, simbol, linie și punct înglobat în textul pânzelor. Căci pânzele Melaniei vorbesc.
Fiecare compoziție în parte deține firul narativ al unor gânduri ce leagă o istorisire. Pânzele comunică la un nivel superior cu omul, invitând la o deschidere reală, a sufletul și a minții, o instigare permanentă la reîntoarcere și introspecție.